Legea nr. 138/2014, publicată în Monitorul Oficial la data de 16.10.2014, aduce revizuiri la Codul de procedură civilă. Modificările majore sunt în cadrul procedurii executării silite, dar se ating și aspecte privitoare la competența instanțelor și recalificarea căilor de atac.
Printre modificările introduse în materia executării silite prin Legea nr. 138/2014 sunt demne de menționat:
Introducerea art. 640^1 C.proc.civ care restabilește obligativitatea investirii cu formulă executorie a titlurilor executorii, altele decât hotărârile instanțelor de judecată. Competența soluționării cererii de investire cu formulă executorie revine judecătoriei de la sediul sau domiciliul creditorului ori al debitorului, după caz. Aceasta se judecă în camera de consiliu, fără citarea părților. Încheierea prin care se admite cererea de investire cu formulă executorie nu este supusă niciunei căi de atac, iar cea prin care se respinge cererea este supusă căii de atac a apelului, în termen de 5 zile de la comunicare.
Modificarea art. 665 C.proc.civ. în sensul atribuirii competenței exclusive a executorului judecătoresc de a încuviința executarea silită. Cererea de executare silită se soluționează de către executorul judecătoresc sesizat în 3 zile de la înregistrarea acesteia, printr-o încheiere care trebuie motivată într-un termen de maxim 7 zile. Astfel întreaga procedură a încuviințării executării silite nu ar trebui să depășească 10 zile. Încheierea de respingere a cererii de executare silită poate fi contestată de creditor, în termen de 15 zile de la comunicare, la instanța de executare, iar încheierea prin care se dispune încuviințarea executării silite este supusă controlului instanței de executare prin contestația la executare.
Schimbarea termenului prevăzut de art. 714 alin. (2) C.proc.civ. pentru atacarea încheierilor executorului judecătoresc de la 5 zile la 15 zile de la comunicare.
Totodata, prin Legea nr. 138/2014 s-a extins competența materială a judecătoriei în ceea ce privește soluționarea cererilor de declarare judecătorească a morții. Așadar, prin introducerea literei h^1) la art. 94 pct. 1 C.proc.civ. aceste cereri nu se mai judecă în primă instanță de tribunal, în calitate de instanță competentă de drept comun, ci revin în competența judecătoriei.
De asemenea, este de reținut și introducerea alineatului (4) la art. 457 C.proc.civ. care instituie procedura de urmat în cazul recalificării unei căi de atac exercitate greșit. Astfel, în cazul în care, prin încheiere, instanța dispune recalificarea unei căii de atac, termenul de declarare sau, după caz, de motivare a căii de atac legale curge de la pronunțarea încheierii, pentru părțile prezente, sau de la comunicarea acesteia, pentru părțile care lipsesc.
Având în vedere dispozițiile art. 78 din Constituția României, Legea nr. 138/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative conexe intră în vigoare la 3 zile de la publicarea în Monitorul Oficial.
